In practică apar frecvent situații în care salariaților le este solicitat să desfășoare activități care nu sunt prevăzute în fișa postului, ceea ce ridică întrebări legate de legalitatea acestor cerințe.
În cadrul raporturilor de muncă, delimitarea clară a atribuțiilor ce revin fiecărui angajat joacă un rol important în desfășurarea activității în condiții previzibile și echitabile. Cu toate acestea, în practică apar frecvent situații în care salariaților le este solicitat să desfășoare activități care nu sunt prevăzute în fișa postului, ceea ce ridică întrebări legate de legalitatea acestor cerințe.
Fișa postului este documentul care descrie ansamblul atribuțiilor, responsabilităților și competențelor corespunzătoare funcției deținute de un salariat în cadrul unei organizații. Aceasta se elaborează de către angajator, se anexează de regulă contractului individual de muncă și trebuie comunicată angajatului la momentul angajării sau la modificarea felului muncii. Rolul ei este de a oferi un cadru clar al sarcinilor pe care salariatul trebuie să le îndeplinească, în concordanță cu funcția, pregătirea profesională și obiectivele activității.
Potrivit art. 17 alin. (3) lit. d) din Codul muncii, angajatorul are obligația de a informa salariatul, în scris, cu privire la funcția deținută și atribuțiile aferente postului. Această obligație de informare se concretizează, de regulă, în predarea și semnarea fișei postului. În lipsa acesteia sau în cazul în care documentul este vag sau incomplet, se creează un teren propice apariției unor abuzuri sau neînțelegeri.
Într-adevăr, conform art. 40 alin. (1) lit. a) și b) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii, respectiv, atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii, însă acest drept trebuie exercitat cu respectarea statutelor profesionale și actelor normative care reglementează activitatea profesională a asalariatului, în acord cu funcția stabilită prin contractul individual de muncă și fișa postului. Angajatorul nu poate impune în mod discreționar sarcini care depășesc cadrul funcției pentru care a fost angajat salariatul, mai ales dacă acestea implică un efort suplimentar semnificativ, o schimbare a naturii muncii sau sunt incompatibile cu pregătirea profesională a persoanei în cauză.
Mai mult, modificarea atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului se supune regimului juridic al modificării contractului individual de muncă. Conform art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea elementelor contractuale se poate face numai prin acordul părților, exprimat în scris printr-un act adițional. În lipsa acestui acord, angajatorul nu poate modifica felul muncii, chiar dacă invocă motive organizaționale sau nevoia de flexibilitate.
Există și excepții temporare prevăzute de lege, cum ar fi delegarea sau detașarea, reglementate la art. 42-48 din Codul muncii, care permit angajatorului să modifice, pentru perioade limitate, locul sau felul muncii fără acordul angajatului. Totuși, aceste măsuri sunt clar delimitate legal, sunt temporare și nu pot fi folosite ca mijloc de a evita procedura legală de modificare a contractului individual de muncă.
În practică, apar situații în care fișa postului este redactată general sau include formulări largi, precum „alte sarcini trasate de conducere”. Chiar dacă astfel de clauze pot părea că oferă libertate angajatorului, ele nu îl exonerează de obligația de a respecta proporționalitatea și caracterul rezonabil al sarcinilor delegate.
Dacă salariatul se află în situația în care i se solicită constant îndeplinirea unor sarcini care nu apar în fișa postului și care nu au legătură cu funcția pentru care a fost angajat, acesta are dreptul să solicite clarificări scrise și, dacă este cazul, actualizarea fișei postului prin act adițional. În lipsa unei astfel de ajustări, impunerea repetată de sarcini suplimentare poate fi considerată abuzivă. Salariatul are dreptul să refuze îndeplinirea acestor atribuții nejustificate, fără a risca sancțiuni disciplinare, și poate sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă sau se poate adresa instanței de judecată pentru constatarea încălcării drepturilor sale.
În concluzie, atribuțiile care nu apar în fișa postului pot fi impuse de agajator salariaților, însă doar dacă sunt compatibile cu funcția stabilită prin contractul individual de muncă și fișa postului, dacă sunt ocazionale sau limitate în timp și nu presupun modificări ale contractului individual de muncă.
În practică, prima măsură recomandată este să solicitați clarificări în scris, de preferat prin e-mail sau notă internă, în care să solicitați precizarea cadrului legal sau a atribuțiilor în baza cărora vi se solicită să îndepliniți sarcinile respective. Acest demers constituie o dovadă a faptului că ați încercat să rezolvați situația pe cale amiabilă și respectuoasă.
În paralel, puteți solicita consilierea și sprijinul sindicatului din care faceți parte, care poate interveni pentru medierea situației, poate asigura reprezentare în discuțiile cu angajatorul și poate verifica dacă sarcinile impuse depășesc atribuțiile legale sau contractuale. În cazul funcționarilor publici, Codul administrativ prevede că aceștia trebuie să își îndeplinească atribuțiile conform fișei postului, iar orice sarcini suplimentare trebuie să fie justificate, proporționale și legale.
Dacă situația persistă și sarcinile impuse vă afectează negativ, aveți dreptul să sesizați resursele umane sau conducerea ierarhic superioară, documentând fiecare solicitare și refuz, și, dacă este necesar, puteți apela la Inspectoratul Teritorial de Muncă sau la instanță pentru protecția drepturilor dumneavoastră.